Creșterea mătcilor la nivel de stupină


Dorința fiecărui  apicultor este să poată să își asigure necesarul de regine din surse propri.
Creșterea  și selecția mătcilor  este un pas decisiv, calitatea materialului genetic poate fi îmbunătațit simțitor și evoluția efectivului de albine poate fi controlat mult mai ușor.
După cum am promis în subiectele dezbătute va fi o altfel de abordare, diferită de cele larg dezbătute în literatura de specialitate. Metodele expuse vor fi explicate pe înțelesul tuturor.
Voi expune trei metode:
- prima metodă, o metodă foarte simplă pentru a înțelege cum decurge procesul de la ou până la regină fecundată.
- a doua metodă, este puțin mai evoluată și va realiza trecerea de la o metodă simplă spre o metodă mult mai elevată de nivel semiprofesional.
- cea de-a treia metodă este o metodă elevată de nivel semiprofesional.
...........................................................................
 Este știut că în mod natural, fără intervenția omului există trei situații în care albinele  cresc botci, din care vor ecloziona regine.
-roire naturală,
-schimbare liniștită,
-mătci de salvare.
Ori ce metoda de producere artificială a mătcilor indiferent cât de elevată ar fi, pentru inițierea procesului de creștere se bazează pe ultima variantă; mătci de salvare.
 Metoda1.Pentru un apicultor la început de drum, metoda ce-a mai simplă de a-și produce regine, este metoda orfanizării.
Această metodă presupune orfanizarea unei famili.
 Rămasă fără regină familia va fi nevoită să transforme larve destinate a fi albine lucrătoare în regine.
Poate fi folosită pentru formarea de roiuri sau schimbarea mătcilor bătrâne sau neperformante.
Descriere:
Se caută o familie bună din care se extrage o ramă cu puiet căpăcit acoperită de albine, matca familiei, încă o ramă cu miere și o ramă goală cu care se formează un roi.

Familia astfel orfanizată se lasa 3 zile. 
În cea de-a patra zi de la orfanizare se verifică existența botcilor de salvare. Calitatea ulterioară a mătcilor astfel obținute depinde de vârsta larvelor luate în creștere. În cea de-a patra zi după orfanizare botcile dezvoltate pe larve ce au avut vârsta de 1 zi în momentul în care au fost luate în creștere vor fi aproape de finalizare (căpăcire). Botcile care deja sunt căpăcite în acel moment au fost dezvoltate pe larve ce au avut vârsta mai mare de 1 zi în momentul în care au fost luate în creștere.
 Se vor selecta doar botci  mari, frumoase, bine poziționate și necăpăcite.
Este foarte important ca botcile selectate în cea de-a patra zi  de la orfanizare să nu fie căpăcite.
La împlinirea a 9 zile de la orfanizare se formează nucleele de împerechere.
Fiecare nucleu v-a fi format dintr-o ramă cu puiet căpăcit, un fagure cu miere și suficiente albine de acoperire.
În ziua următoare se recoltează botcile și se plantează câte una în fiecare nucleu.
În familia crescătoare v-a ramâne cel puțin o botcă.
După 3 zile de la plantarea botcilor se v-a verifica eclozarea și acceptare mătcilor neânperecheate. Nucleele unde nu au eclozat sau nu au fost acceptate se vor desființa. După alte 10 zile se v-a verifica împerecherea prin existența ouălelor de 1 zi.
Această metodă dă posibilitatea apicultorului la început de carieră să se familiarizeze cu etapele de creștere a mătcilor și tot odată să înțeleagă importanța timpilor dintre etape.


Metoda 2.Plecând de la prima metodă pasul următor este o metodă inspirată din metoda Miler, o metodă în care se folosește o familie donatoare și altă familie crescătoare:
Diferența între cele două metode constă în faptul că larvele de albine lucrătoare destinate a fi transformate în regine provin dintr-o altă familie decât cea crescătoare iar poziția lor va fi favorabilă spre a fi recoltate.
Descriere:
Alegem din stupină o familie cu performanțe bune, a carei matcă ne-a mulțumit. Pregătim familia în felul urmator: scoatem toate ramele cu puiet larvar și le distribuim în mai mulți stupi, avand grijă să nu ridicăm și matca odată cu ramele. În familia astfel restructurată, lăsam toate ramele cu hrana, doua rame cu puiet gata de eclozionare, albinele acoperitoare și matca.
Între cele doua rame cu puiet căpăcit, introducem o rama de cuib goală, pe care o stropim cu sirop.
Dacă nu există aport de nectar din natură stimulăm familia cu sirop.
Matca v-a sesiza lipsa puietului și în cel mai scurt timp va ponta pe fagurele introdus de noi în cuib.
La 2 zile din momentul în care a fost introdus fagurele se verifică existența pontei.
 Dupa o zi (24h) din momentul în care a fost introdusă rama goală, se pregătește familia destinată ștartării și creșterii mătcilor (ștarterul este o unitate biologică fără regină ce are rolul de a începe procesul de creștere prin secreția de lăptișor de matcă).
Ștarterul trebuie format cu 4 zile înainte de introducerea larvelor destinate a fi luate în creștere. Acest timp este necesar pentru ca albinele doici ce secretă lăptișor de matcă să fie în număr cât mai mare, și totodată să nu mai existe larve, altele decât cele introduce de noi pentru a fi luate în creștere.
La fel alegem o familie bună, pe care o orfanizăm. Cu matca împreună cu o ramă cu puiet căpăcit una cu hrană plus albine de acoperire formăm un roi.
Scoatem toate ramele cu puiet larvar și le distribuim în alte familii. Lăsăm în familia rămasă o ramă cu miere și păstură, două sau trei rame, cu puiet căpăcit gata de eclozare (dacă în familia de bază nu există se vor recolta de la alte familii din stupină) și încă o ramă marginașă cu miere.
Etapa a II-a
La împlinirea a 4 zile din momentul începerii procesului, se verifică în familia donatoare eclozionarea ouălelor pontate (este foarte important ca larvele să fie eclozate din ouă pentru că albinele iau în creștere doar larve eclozate cu vârsta de 1-3 zile de la eclozare sau 4-7 zile de la depunerea ouălelor). În situația în care nu există puiet larvar se amână operația pentru ziua următoare.
În continuare în familia orfanizată, se verifică existența botcilor prin scuturarea albinelor de pe  fiecare ramă și se distrug (botcile).
Din familia donatoare se scoate rama introdusă și se sectionează aproximativ 4 cm din partea inferioară care se elimină.
Cu ajutorul unui bețișor se vor elimina jumatate din larvele existente pe primul rand de celule din partea inferioară a fagurelui rămas (una da una nu).
Fagurele astfel pregătit va fi introdus în familia crescătoare care în continuare va avea  rol de ștarter.
La 2 zile de la introducere se va verifica existența botcilor și poziția acestora. Se vor lăsa doar cele construite în poziție favorabilă.
Familia crescătoare va fi stimulată zilnic timp de 4 zile.
După 10 zile din momentul în care fagurele a fost introdus în starter  se vor recolta botcile și vor fi folosite după necesități. 

 Aceste două metode, sunt metode foarte simple prin care se poate asigura un minim necesar de regine la un nivel mediu de calitate.


Metoda 3 .Creșterea mătcilor la un nivel superior celui descris anterior necesită mai multă experiență și implicarea unor resurse mai mari de material biologic.
Odată început procesul de creștere, toate etapele trebuiesc efectuate în conformitatea unui grafic cu respectarea strictă a timpilor dintre operatii.
 În procesul de obținere a mătcilor împerecheate se disting 4 etape esențiale.
1. pregătirea și recoltarea materialului biologic pentru multiplicare,
2. pregătire starter și startare sau inițiere creștere,
3. creștere și finisare botci,
4. împerechere.
Pregatirea materialului biologic pentru multiplicare.
Cu 4-5 zile înainte de data programată pentru a începe procesul de creștere a mătcilor se pregătește familia din care se dorește prelevarea de material biologic. Procedura este identică cu cea folosită la a doua metodă.
 În centrul cuibului între cele două rame cu puiet căpăcit se introduce un fagure gol stropit cu sirop din care a eclozat cel puțin o generație de albine.
Dacă nu este aport de nectar din natură familia se stimulează zilnic.
Pregătirea si formarea familiei pornitoare (starter)
În aceeași zi sau ziua următoare se formează starterul.
Există mai multe variante de a forma un ștarter:
   a. - varianta folosită  la cea de-a doua metodă.
   b. - când nu se dispune de o familie puternică, sau nu se dorește a se indisponibiliza o familie puternică, poate fi folosit un roi de tip stolon la care se adaugă populatia de albine culegătoare ale unei familii de putere medie cu condiția ca tot materialul biologic implicat să fie perfect sănătos.
Sunt necesare: o cutie nouă,  populația de albine adulte a unei familii de putere medie, 4 rame cu puiet căpăcit recoltate de la alte familii, o ramă cu provizii.
(În cazul în care în ramele cu puiet căpăcit nu există și rezerve de miere se va adăuga și o ramă cu provizii).
Pentru început se selectează o familie de putere medie, familie cu a cărei populatie de albine zburătoare împreună cu ramele cu puiet capacit și albinele de acoperire aferente, recoltate din mai mulți stupi se va forma starterul.
Se va face un control în stupină și se vor recolta din  4 famili puternice, câte un fagure cu puiet căpăcit matur cât mai aproape de eclozare și albine de acoperire.
Fagurii recoltați se vor introduce în cutia cea nouă care se va aseza în locul familiei selectate inițial. Stupul familiei selectate se va așeza pe un loc nou la distanță de locul avut anterior.
Starterul astfel format: 1 rama cu provizii, 4 rame cu puiet matur gata de eclozare, se va lasa 4-5 zile.
    c. - în cazul în care dispune-ți de o altă stupină la distanță de cel puțin 3km, pentru formatarea starterului se pot folosii 4 rame cu puiet căpăcit gata de ecozionare bine acoperite de albine, 1 ramă cu mâncare, 1 cutie goală, o diafragma, un hrănitor (nu mai este nevoie de albinele zburătoare din altă familie întrucât fiind la distanță suficientă, albinele zburătoare recoltate odată cu ramele cu puiet nu se vor întoarce în familiile de bază).
Se face un control în stupină pentru a identifica familiile și ramele destinate formatării starterului. Se identifică mătcile în familiile respective, după care se recoltează ramele ce au fost stabilite.
Dacă nu sunt suficiente albine de acoperire se poate scutura albinele de pe 1-2 rame cu puiet larvar din alte familii după ce au fost identificate reginele.
După ce se formează noua familie (starter) se închide cutia și se asigură aerisirea pentru a putea fi transportat.
Se deplasează pe noua vatră la cel puțin 3km de stupina de unde au fost recoltate și se asează pe un loc nou. 
Startarea sau începerea procesului de creștere
După expirarea a 4 zile din momentul în care s-a format starterul, se poate începe procesul de creștere.
Se pregatește o rama specială (ramă portbotci) prevăzută cu gratii haneman pe ambele părți, în care pe 2 maxim 3 șipci detașabile se vor fixa câte 10 maxim 15 botci artificiale din ceară sau plastic pe fiecare șipcă în parte.
Ca larvele ce vor fi introduce în starter să fie luate în creștere este necesar ca botcile în care sunt transvazate larve să nu aibă miros strain fapt ce ar îndepărta albinele doici. Pentru a uniformiza mirosul, se unge cu miere fiecare botcă în parte inclusiv pe partea interioară.
Se verifică existența botcilor pe fiecare ramă din starter și se rup.
Rama portbotci pregătită anterior se introduce  în ștarter, în centrul cuibului, fără a fi protejată de cele două gratii haneman.
Albinele atrase de miere vor linge fiecare botcă în parte și totodată vor imprima botcilor propriul miros.
După 5- 6h din momentul în care botcile au fost introduse în ștarter, se scoate rama cu puiet larvar din familia de elită și rama portbotci și se începe procesul de transvazare.
Operația de transvazare se va efectua în interiorul unei  încăperi încălzite, unde se vor transvaza larve de 1 zi în botcile artificiale.
După transvazare rama port botci fără gratiile haneman, se introduce în centrul cuibului în starter.
După 24h de la transvazare se scoate rama portbotci din starter se protejează pe ambele fețe cu gratiile haneman și se introduce în centrul cuibului, între două rame cu puiet predominant larvar într-o  familie de putere mare, familie crescătoare sau finisoare.
Gratiile haneman sunt necesare pentru a împiedica matca să ajungă la botci. Dacă nu există un cules puternic familia crescătoare se va stimula în fiecare zi timp de 4 zile.
În starter se poate introduce o altă ramă portbotci, iar în varianta în care se dorește o pauză pâna la o nouă startare în ștarter se va introduce o ramă cu puiet larvar, ramă ce va fi scoasă înaintea unei noi startări.
Din momentul în care s-a făcut prima startare, ștarterul poate fi activ maxim 10 zile.
Pentru menținerea activă în permanență a starterului.,săptămânal se va introduce câte o ramă cu puiet de toate vârstele predominant căpăcit.
Împerecherea
La împlinirea a 9 zile din momentul în care s-a făcut transvazarea se vor forma nucleele de împerechere.
Pentru formarea nucleelor se recoltează pentru fiecare nucleu în parte câte doi faguri, unul cu hrană, unul cu puiet căpăcit, împreună cu albina acoperitoare. În  nucleu se mai adaugă o ramă goala (în care punem și puțină apă) și se mai scutură albină tânără de pe încă o ramă.
Amplasarea nucleelor de împerechere este recomandat să fie la o distanță de cel puțin 3 km în linie dreaptă de stupina din care au fost formați.
În cazul în care amplasarea nucleelor se face la o distanță mai mică de 3 km se scutură suplimentar în fiecare nucleu, albinele de pe încă o ramă.
După 10 zile de la transvazare, botcile vor fi recoltate și introduse câte una în fiecare nucleu de împerechere.
La 3-4  zile după ce au fost introduse botcile, se verifica eclozarea și acceptarea acestora. În nucleele unde botcile nu au fost acceptate sau nu au eclozat, se vor rupe botcile existente cladite de albinele nucleului, se vor introduce alte botci sau se vor desființa.
La împlinirea a 15 zile din momentul în care botcile au fost introduse, se verifică împerecherea mătcilor din nuclee prin existența ouălelor proaspăt pontate.

Selecția materialului biologic pentru multiplicare 

Chiar și la început de carieră se impune ca materialul selectat spre multiplicare să întrunească câteva condiții minime. Timpul de evaluare pentru selecție trebuie să fie de 2 ani pentru fiecare familie în parte, timp monitorizat de la înființare sau de la schimbarea mătcii. Selecția se va face anual spre sfârsitul sezonului activ prin examinarea  fișelor individuale ale fiecărui stup în parte și va cuprinde două etape.
Familiile selectate vor fi scoase din rândul familiilor de producție și vor constitui baza genetică pentru anul următor. 
Faza I
 La prima fază vor participa toate familiile a căror regine au depășit vătrsta de 1an. Se vor puncta cu admis sau respins în funcție de evoluția pe perioada celor două sezoane în baza a două criterii: rezistența naturală la boli și instinctul de roire.

Rezistența la boli
Rezistenta naturală împotriva bolilor trebuie să fie unul din principalele criterii. Vor fi selectate  doar acele familii ce prezintă o sănatate perfectă.  
Se vor urmării două aspecte ce reflectă direct starea de sănătate, și anume:
-aspectul puietului capacit; vor fi admise doar familiile de albine unde puietul căpăcit este uniform.
-culoarea fagurilor de cuib, vor fi admise doar familiile unde fagurii de cuib cu o vechime mai mare de 1an au culoare maroniu închis și vor fi eliminate toate familiile unde există faguri de cuib de culoare negru mat.
Instinct de roire

Un alt criteriu eliminatoriu foarte important este instinctul de roire. Vor fi admise doar familiile ce nu au avut botci de roire pe perioada celor două sezoane în care s-a făcut evaluarea.

Fază a II-a
La cea de-a doua fază, vor participa doar familiile ce au fost admise spre selecție în prima fază.
Se vor acorda între 1-10 puncte pentru fiecare din următoarele criterii:
Hărnicie,
Se vor stabilii familiile recordiste făcând media producției de miere în două sezoane consecutiv. Vor fi punctate doar familiile la care producția a fost peste medie.
Secrețiea de ceară,
Se va puncta în funcție de numarul de rame crescute și uniformitatea acestora.
Se va puncta cu maxim familiile ce clădesc ordonat în cuib cât și în magazii fără punți de ceară transversale între faguri.
Blândețe
Se va urmarii comportamentul albinelor la deschiderea cuibului, prin examinarea gradului de agresivitate sau blîndeţe a acestora. Se consideră blînde familiile ale căror albine, la intervenţia apicultorului în cuib, cu sau fără fum, în condiţii normale de cules, nu atacă, nu urmăresc omul, deci albinele nu sînt irascibile.
Stabilitate pe faguri
Se va urmarii comportamentul albinelor la cercetarea fagurelui, prin examinarea caracterului acestora: sînt liniştite, părăsesc sau nu fagurii. Se consideră familii liniştite ale căror albine, la intervenţia apicultorului de examinare a fagurelui, rămîn pe fagure, îşi continuă activitatea şi îşi reiau activitatea normală imediat după închiderea stupului.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu